Sticky

Responsabilitatea tuturor: fotografiatul NU trebuie să mai deranjeze!

Te-ai dus la compania de telefonie mobilă de care aparții. Ai încheiat un contract pe 2 ani care te face sclavul acesteia pentru un telefon mobil. Ai auzit tu de la un tovarăș de-al tău că “smartfonurile” sunt cool. Ți-ai cumpărat unul. Ai descoperit că are cameră foto. Te simți ca maimuța când a descoperit că banana se decojește. Din nefericire nu te oprești aici, vrei să-i faci și pe alții să simtă asta. Pozând.

De sute de ori la rând. Oriunde, oricând, pe oricine, din orice poziție. Iar concertele sunt moartea ta. Sute de poze, că “fotografii” trebuie să fii nebun să le spui, îți umplu Instagram-ul, Facebook-ul, Pinterest-ul, Foursquare-ul și cine naiba mai știe ce rețea socială din cele pe care le folosești. Când stai cu mâna pe sus, transpirând abundent la subraț doar ca să mai prinzi un instantaneu neclar și întunecat ești cel mai fericit om din lume. Nici măcar când ești în restaurant și pozezi șnitelul din farfurie nu ești atât de fericit. Na, acolo e un amărât de pui mort, aici discutăm de un artist care se produce în fața ta.

Felicitări, centaure!

Și acum să detaliem.

Nu văd nici o problemă în a merge la un concert și a face o fotografie. Ba chiar două. Ba chiar 10 sau 20. Însă de aici se disjung anumite lucruri care ar trebui respectate și pe care le consider ca făcând parte din setul de norme cu care ar fi trebuit să părăsești casa natală.

În primul rând mi se par o problemă personajele care stau tot concertul cu mâna sus, apăsând cu disperare pe butonul declanșator. Nu râdeți, că am văzut suficiente încât să spun că asta se întâmplă des, mult prea des. Personajul respectiv mi-ar produce cel mult milă dacă în spatele lui nu s-ar afla un alt personaj, care a sosit la concert să vadă și să audă. Și, desigur, troleibuzul uman cu cameră de 1.3 megapixeli îl împiedică să se bucure de experiența pe care poate ar merita să o primească.

În al doilea rând sunt deștepții care au avut ceva mai mulți bani și când au contractat abonamentul au ales un smartphone cu flash. Și normal, combină comportamentul de mai sus cu semaforul cu o singură culoare din dotare. Fotografii profesionişti, acreditaţi la eveniment, nu au voie să folosească blitz-ul și, de regulă, sunt scoși din fața scenei după două sau trei piese. În schimb, unul ca ăsta poate bruia absolut tot concertul de la numai câțiva metri. Și nu te poți înțelege cu el. Pentru că el are senzaţia că are dreptul să facă asta. Asta i-a adus lui anul 1989, viaţă cu blitz.

Mi-aduc aminte de concertul Lara Fabian. Flash-urile izbucneau din mai multe părți ale sălii, conform așezării fiecărui inteligent. Andrei Irode și echipa sa încercau să-i facă atenți prin intermediul unui pointer. Greu de tot. În unele cazuri a fost nevoie ca unul dintre oamenii de la pază să meargă să le explice, probabil, faptul că poate ar dori să părăsească sala dacă nu se calmează. La un moment dat, un curajos a făcut o poză chiar din primul rând. Unul din oamenii de ordine a mers spre el pentru a-i explica faptul că sesiunea foto s-a încheiat de ceva vreme. Lara l-a oprit și a anunțat sala că poate să pozeze cât dorește, dar și-a exprimat rugămintea de a nu fi folosite flash-urile. Ghiciți ce s-a întâmplat la 3 secunde după asta? Exact, posesorii de flash-uri şi le-au dezlănțuit. Că ei sunt români.

La urmă, dar nu cei din urmă, îi avem pe cei care ani de zile au văzut poze doar în ziare și asta doar în zilele în care ziarul ajungea și la ei în sat. Sau oraş, că nu este obligatoriu să fie vorba de sat, mai ales dacă discutăm de Bucureşti. Și acum se grăbesc să recupereze. Încearcă să inventeze poziții. Încearcă să-și prindă familia în instantaneul cumva muzical pe care și-l doresc. Se pun în situații uneori atât de penibile încât aproape că rămâi fără replică. Și am să dau și aici un exemplu. La concertul Status Quo, în primul rând se afla un individ destul de proaspăt transformat din cultivator de porumb în amator de rock. Și a început show-ul. S-a dus lângă scenă, s-a pus cu spatele la trupă și s-a pozat din față pentru a se prinde în imagine pe el și pe cei care încercau, în timpul ăsta, să-și păstreze calmul necesar pentru a cânta. Apoi și-a trimis acolo copilul și l-a fotografiat în aceeași postură. Apoi s-a dus acolo şi el, cu copilul, și a pus-o pe soția să îi pozeze în același fel. Apoi a dorit să-și trimită și soția, dar a fost refuzat. Probabil că-n toată situația aceasta ea și-a păstrat o urmă de normalitate, înțelegând până la urmă că ar da gir unui spectacol în esență grotesc.

Ce este de făcut? Sau, mai bine zis, este ceva de făcut? În condiţiile în care în România Evul Mediu începea când la alţii se sfârşea, mi-e foarte greu să cred că minima civilizaţie se poate instaura repede. Sau că se poate instaura prin alte forme decât acelea coercitive. Libertatea, aşa cum o văd românii, este o formă de exprimare prin care fiecare îngrădeşte ceva din existenţa celuilalt. Iar a instaura libertatea înţeleasă ca formă de respect este o responsabilitate a tuturor. A organizatorilor, a spectatorilor, a artiştilor, a firmelor de pază şi a mass-mediei. Mass-media care trebuie să iasă din conul de umbră, să nu mai considere că singura sa misiune este să bea o bere cu organizatorul în contul invitaţiei la concert, să nu mai închidă ochii şi să aibă curajul de a spune “asta a mers prost”. Presa educă şi informează, şi trebuie să-şi amintească asta. Mai mult, trebuie să-şi asume asta. Până acum se pare că a uitat, dar despre asta promit că vom mai vorbi.

Iar organizatorii trebuie să treacă de la “este dreptul meu” la “este dreptul meu dacă nu-i deranjez pe ceilalţi”, chiar dacă persoana cu “dreptul” şi-a plătit biletul la concert. Asta nu-i conferă automat libertatea de a deranja alte cinci persoane de lângă el, sau de a jena artistul prin atitudinea ei. Să fii mulţumit pentru reţeta financiară nu este nici pe departe barometrul de care este nevoie. Ba dimpotrivă, o asemenea atitudine nu face decât să anuleze calitatea în detrimentul cantităţii, şi ştiu al naibii de bine cât de rapid îmbrăţişăm “reuşita” de acest fel.

Să ne trezim. Un concert nu este un “shooting”, iar dacă fotografii acreditaţi, care şi-aşa îşi desfăşoară de multe ori munca în condiţii mizere, trebuie să respecte anumite reguli, atunci reguli minime trebuie aplicate şi în contul spectatorilor. Pentru că, întotdeauna, un bilet este un contract, iar spectatorii trebuie să ajungă să cunoască faptul că au de respectat partea care le aparţine.

Eu unul am obosit să rog lumea să mai ţină mâna aia şi jos. Este timpul, dacă nu vor înţelege dintr-un minim simţ al penibilului, să le legăm mâinile.

Altfel, ni le vom lega pe ale noastre.

About BogDan

Sunt un geniu. Egocentric, infernal și răsfățat. Sunt contestat și contestabil. Nu servesc meniuri din palmă și aștern în cuvinte strict ceea ce simt. Urăsc ipocrizia. Nu sunt tolerant și corect politic. Nu-mi iubesc țara. Cel mai important, dresez nervurile răsucite ale frazei.

8 comments

  1. Stau pe jos pe podea, asa ca nu mai aveam unde sa pic. Dar am ramas interzisa la faza cu blitzurile.
    E drept ca eu stau in primul rand si in spate nu prea am motive sa ma uit… Cum mama dracului sa
    faci asta? Apropo, si telefonul meu are si nu l-am folosit niciodata la concerte. Nici nu mi-am pus
    problema sa-l folosesc. Macar atat ma duce creierul si pe mine. Da, fac si eu cateva poze. E drept ca
    alea “cateva” au fost de fapt “o groaza” acum 3 ani la Aerosmith sau la Maiden, unde am poze
    aproape pentru fiecare piesa. De-atunci si pana acum m-am lenevit si pe undeva imi pare rau ca nu
    ma mai obosesc de mai mult de 5-6 poze pe concert. Pe de alta parte… sa stii ca mi se intampla
    destul de rar sa ma intorc sa ma uit la pozele alea…

    Ah, sa nu uit: de la bunicu’ Alice.

  2. Adevarat, dar nu este doar in Romania problema asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

BIGTheme.net • Free Website Templates - Downlaod Full Themes