Sticky

Orphaned Land, o seară cumva orfană de energie

9 decembrie 2011. Aceasta cred că este data când, la Silver Church, mă întâlneam cu Kobi și Orphaned Land. La acea vreme veneau la București alături de Artweg, Arkan și absolut deliranții Myrath, într-o seară dintre puținele pe care nu am cum să le uit. Tocmai de aceea mi-am spus că un nou concert Orphaned Land, din nou la Silver Church, trebuie văzut. Și acum, să vedem cam despre ce a fost vorba de data aceasta.

Primii care au urcat pe scenă au fost cei de la The Mars Chronicles. Nu mi s-a părut că aș avea ce să primesc de la ei, iar pe deasupra le-a lipsit și show-ul, atât cât se putea el face pe scena respectivă. Au o apetență aparte pentru a complica totul și am avut senzația că încă se mai caută. De asemenea, au reușit să bage publicul într-o stare de letargie din care, cu toate eforturile pe care le-au făcut, nu prea au reușit să-l mai scoată.

La rând, Matricide. Nici la ei nu dă spectacolul pe dinafară, dar măcar au știut să ne trezească din somn. Alerți, energici și extrem de agresivi pe unele pasaje, au pus publicul în mișcare. Nimic deosebit în ceea ce privește muzica, am auzit trupe care sună de zeci de ori mai bine, dar probabil că au locul lor în tot line-up-ul turneului. Cu toate acestea au marele merit de a fi făcut publicul să înceapă să se manifeste.  Era și timpul.

Dacă data trecută misiunea de a cânta exact înainte de recitalul vedetă le-a revenit celor de la Myrath, acum ea a căzut pe umerii celor de la Klone. Și, ca și atunci, am avut parte de una dintre cele mai bune prestații ale serii. Trupa combină elemente diverse (heavy, nu-metal, sludge) și le aduce pe scenă cu o naturalețe absolut încântătoare. A fost un show precis, curat, de zile mari aș spune, ceea ce s-a văzut și-n atitudinea celor care formau la acea oră publicul.

Și pe scenă urcă Orphaned Land. Spre deosebire de data trecută acum mi s-au părut mult mai lipsiți de energie. Desigur, este posibil să fi contat și absența lui Yossi, dar poate că a fost vorba și de Kobi, despre care zvonurile spun că era destul de bolnav la ora la care a urcat pe scenă. Cert este că am asistat la momente în care am avut pur și simplu senzația că trupa lâncezește, și iar fac o comparație cu acel concert din 2011, când am crezut că Orphaned Land pur și simplu vor să dărâme scena. Nici măcar apariția lui Elmas, îmbrăcată în roșu, nu a schimbat foarte mult lucrurile, deși trebuie spus că, din modul în care se manifestau cei din fața scenei, am înțeles că temperatura crescuse brusc măcar cu câteva grade. Oricum, Elmas a mai animat puțin atmosfera, și-a făcut fără probleme treaba deși se vedea că are emoții, și lucrurile au mers mai departe. Și cam atât, pentru că mașinăria de muzică pe care o cunoșteam de data trecută n-a funcționat sub nici o formă în modul în care știam că poate să funcționeze.

A fost, așa, o seară cumva orfană de energie.

Despre public, nu foarte multe pentru că nici el nu a fost foarte numeros. Să fi fost 300 de persoane, posibil, deși aș estima mai degrabă 250. Și destul de limitat în manifestări. În afară de cei adunați în fața scenei, prin spate lucrurile erau calme și liniștite, se savura concertul la o bere și, pe alocuri, la o discuție. A fost o seară fără evenimente, dar asta este de la sine înțeles când firma care se ocupă de siguranța evenimentului este Blackhawk Security. În ceea ce privește organizarea, o pot aprecia și pe ea ca fiind impecabilă din toate punctele de vedere, ceea ce dă speranțe că evenimentele care stau să vină, adică și Queensryche și Maximum Rock Festival, ambele la Turbohalle, au șanse mari să stea la fel de bine din acest punct de vedere.

Despre Silver Church, ca întotdeauna numai de bine. Am spus de multe ori că aici mă simt ca acasă, și așa a fost și de data aceasta. Bine, acasă nu am automat de prezervative pe perete (apropo, era acolo și nu l-am văzut eu, sau a apărut de curând???), dar înțelegeți voi ideea.

Să ne auzim cu bine de la următoarea cântare.

About BogDan

Sunt un geniu. Egocentric, infernal și răsfățat. Sunt contestat și contestabil. Nu servesc meniuri din palmă și aștern în cuvinte strict ceea ce simt. Urăsc ipocrizia. Nu sunt tolerant și corect politic. Nu-mi iubesc țara. Cel mai important, dresez nervurile răsucite ale frazei.

3 comments

  1. Pai prima oara este intotdeauna ceva special, nu? :P

  2. Cred că a depins foarte mult de ceea ce a fost înainte și de forma lor de atunci. Acum…am și spus, cu Yossi lipsă și Kobi pare-se bolnav, a fost altfel.

  3. Pentru mine a fost o noapte perfecta. Am venit pt Orphaned Land. Totusi, mi-au placut si trupele din deschidere, in special Klone. Cristi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

BIGTheme.net • Free Website Templates - Downlaod Full Themes