Sticky

Shifting Sands la Silver Church…cand romantismul invinge cubismul

Începem cu muzica. Am zis să-i dau tot ei primul cuvânt…deși de data asta aș fi făcut altfel.

La ora 21.00, când trebuiau să intre pe scenă cei de la Awake, au intrat cei de la Shifting Sands. A fost un fel de “mai bine mai târziu decât niciodată”, pentru că trupa pur și simplu a rupt. Am văzut la lucru tehnicieni excelenți, o formație extrem de legată din toate punctele de vedere, cu compoziții inspirate și cu o solistă, Daniela, care după câteva piese a început să arate că este într-o formă de zile mari din punct de vedere al interpretării și capacităților vocale. În plus, la toate acestea s-a adăugat o bucurie de a cânta pe care o vezi mai rar, un lucru la care eu țin tare mult. Când oferi așa ceva, primești același lucru și trebuie spus că sala a reacționat imediat. Shifting Shands au fost încă de la început deschiși publicului și au făcut tot posibilul să stabilească rapid o legătură cu el. Au reușit. Pe scurt, una dintre trupele românești pe care sunt extrem de bucuros că am văzut-o la lucru și pe care mi-am notat în calendar să o văd și pe 27, când va cânta în deschiderea concertului Krypton de final de an. Da, se face și progresiv pe meleagurile acestea, și se face progresiv bun. Totul este să-l asculți sau, dacă nu ai avut încă parte de asta, să-l descoperi.

Așa că dacă nu i-ați ascultat sau nu i-ați văzut, reparați greșeala. Vorbesc serios. Shifting Sands merită. Daniela, cu cei doi Bogdani de la chitare și cu Andrei și Răzvan asigurând secția ritmică…au ce să ofere. Bravo. Sincer.

La rând, Awake. O trupă tribut Dream Theater, pe care nu i-am văzut anul acesta la București, deci îmi doream cu atât mai mult să văd ce pot face românii din ei. În plus Cristi Gram este unul dintre chitariștii pentru care am tot respectul, asta strict din punct de vedere profesional, iar despre Sixu nu am ce să spun, omul acesta cred că este capabil să cânte la orice, la orice oră și s-o facă al dracului de bine, deci motive suficiente să fiu al naibii de atent. Pe ansamblu, o trupă pe care o mai văzusem acum ceva vreme, și nu o singură dată, și despre care îmi doream să-mi fac o părere definitivă.

Ei bine…uof, nici nu știu cum să o spun. Awake mustește de tot ce doriți dumneavoastră. De tehnică. De prezență. De nume mari. De dorință. De dedicare pentru trupa pe care o pastișează. Însă celor de la Awake le lipsește, sau cel puțin le-a lipsit în acea seară, căldura, bucuria de a cânta, dorința de a se face apreciați și din alt punct de vedere decât cel strict instrumental. Gram a fost exact ce știam că este. Sixu nu poate fi contestat. Sabina m-a convins, la al treilea recital Awake văzut, că este o solistă demnă de toată atenția și cu o abordare aparte a partiturii vocale, ceea ce este de apreciat. Alex și Vlady, sper să nu greșesc, sunt o secție ritmică fantastică. Și aici ne oprim. Pentru că în rest am văzut, și asta nu a fost doar părerea mea, o formație venită doar să arate că poate. Dacă acesta a fost scopul, perfect, a fost atins, și recitalul a fost fenomenal. Altfel, Awake au fost un munte de gheață într-o seară în care Shifting Sands au arătat că se poate și altfel.

Așadar, seara merge la Shifting Sands. Între incandescența plăcerii de a cânta și o mașină de sunet, aproape perfectă, dar rece, eu aleg prima variantă. Sau, ca să exprim mai bine ce am simțit, oricât de mult aș iubi cubismul lui Picasso, voi rămâne mereu tributar romantismului lui Goya. Ambele sunt artă. Nu pot fi negate. Însă doar una te poate face să vibrezi cu adevărat.

Poate seara următoare va merge la Awake. M-ar bucura. Trupele tribut au și ele rostul lor.

Ei, și-acum…micile dezamăgiri.

Prima a fost să ajung la Silver Church pe la 19.30, ora la care fusese anunțat că ni se vor deschide porțile. Nu ni s-au deschis, este drept, preț de vreo 10 minute am stat în hol, pe fotolii. Practic, am picat exact pe repetiția uneia dintre trupe și am înțeles că va mai dura puțin. Și a mai durat. Prima dată am fost anunțați că mai durează 10 minute. Apoi, că la maximum 20.00 vom avea acces în club. La ora aceea s-a mai adăugat un sfert de oră, 20 de minute. Și așa, de la 19.30…am intrat în Silver Church pe la 20.15-20.20. Am beneficiat însă de amabilitatea unuia dintre oamenii de la Silver Church, un domn mai mic de statură și extrem de amabil, care a încercat să atenueze cum a putut situația. I-a reușit, în mare parte. În clipa când ni s-a dat drumul în club tocmai era chestionat pe teme de “păi și ce facem, că nu au terminat”, referitor la trupa care încă se pregătea, iar răspunsul domniei sale a fost “asta este, eu le-am spus, să se descurce”. Probabil se săturase și el.

A doua dezamăgire este atitudinea domnului care cred că face parte din personalul de securitate al clubului. Bun. Munca asta nu este ușoară, nu este simpatică, este repetitivă și cred că nici măcar a-l bate pe vreunul nu reprezintă vreun debușeu folositor. Cu toate acestea cred că se poate vorbi frumos cu oamenii. Nu din vârful buzelor, nu cu scârbă, nu cu superioritate. Chiar și când este vorba de femei și nu pricep, din diferite motive, ce le răspunzi și mai întreabă, să spunem, de două ori același lucru. Sictirul și scârba față de oameni văzute în acea seară nu sunt ușor de regăsit. Silver Church este locul în care consider că se întrunesc toate condițiile pentru o seară de calitate, iar atitudinile acestea strică totul. Și am senzația că un anume domn are un salariu inclusiv din încasările generate de domnișoara aceea, sau de domnișoara cealaltă, blondă, căreia i-a vorbit cu un sictir asemănător, sau de ceilalți șase sau șapte oameni care au întrebat când se face accesul și au primit mormăieli asemănătoare. Și mi se pare greșit ca un om care este informat și le poate oferi și celorlalți informații să te facă, prin forma răspunsului, să-ți fie teamă că ți-ai putea lua două peste ceafă dacă mai întrebi ceva.

Eu sper că lucrurile sunt singulare. Trecând de asta, să mai spun încă o dată că am apreciat extraordinar atitudinea celuilalt domn. Care chiar l-a făcut atent pe stimatul subiect din paragraful anterior că nu e chiar bine cum reacționează, observând că ne uitam mai mulți la ce se întâmpla, însă a primit un răspuns de gen “lasă, mă, nu e problemă, să învețe”.

Trecând de momentele nefericite, Silver Church a fost și de data aceasta același loc primitor pe care-l cunosc de atâta vreme și sper să rămână la fel cum este și pe viitor. Toată stima, mai ales pentru amabilitatea personalului, și aici nu glumesc, pentru că în afară de excepția de mai sus nu au fost probleme. Tocmai de aceea am spus că acolo mă simt ca acasă, tocmai de aceea glumeam cândva cu cineva și-mi spunea că-mi va pregăti un dulap pentru haine acolo. Repetat, concert după concert, totul a fost bine. Ca și în acea seară. Și cum o floare nu face primăvară, nici o buruiană nu distruge pădurea. Așa vreau să cred.

Să ne auzim cu bine de la următoarea cântare.

About BogDan

Sunt un geniu. Egocentric, infernal și răsfățat. Sunt contestat și contestabil. Nu servesc meniuri din palmă și aștern în cuvinte strict ceea ce simt. Urăsc ipocrizia. Nu sunt tolerant și corect politic. Nu-mi iubesc țara. Cel mai important, dresez nervurile răsucite ale frazei.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

BIGTheme.net • Free Website Templates - Downlaod Full Themes