Sticky

Cronica de concert: social, Malmsteen preda…

Cred că sunt mai bine de 20 de ani de când îl aștept pe Malmsteen la București. De când l-am auzit pentru prima oară pe omul acesta…mi-am spus că este special. Așa a și rămas de atunci. Și nu mă refer doar la activitatea lui solo. Mă refer și la Steeler, care trăiește și azi de pe urma lui. Mă refer și la Alcatrazz, iar Bonnett nu poate fi decât fericit pentru că undeva, când o întreagă generație nu se năștea din părinți campioni, ci din dorința partidului, l-a avut pe Malmsteen la chitară. “No parole for rock’n’roll” este probabil cel mai bun album al trupei în condițiile în care la plecarea lui Yngwie, pe înlocuitor îl chema Steve Vai.

Și a fost să ajungă la București pe 13 mai 2015, după ce vestea că va concerta aici mi-a părut în primele clipe la fel de neverosimilă ca și faptul că țara asta se va face vreodată bine. Spre deosebire de speranțele legate de tomberonul nostru existențial, vestea legată de Malmsteen a fost reală. Yngwie venea să întregească un G3 spart, de vreme ce Vai și Satriani au concertat separat la București.

Trupa de deschidere a fost românească și, din punctul meu de vedere, a fost cea mai proastă alegere posibilă. Trooper au legătură cu Malmsteen cam la fel de mult cum are Bianca Drăgușanu cu virginitatea sau Sergei Mizil cu sănătatea morală. Înțeleg, formația este bine înfiptă în piață, arsenalul de marketing de care dispune este alimentat inclusiv de un post de radio dedicat rock-ului, care de ani de zile rulează cam aceleași patru CD-uri, și a deschis tone de concerte la care nu avea ce să caute (încă nu am uitat recitalul de la Romexpo, când au deschis pentru Scorpions, în care singurul lucru pozitiv a fost că au avut gagici dezgolite pe scenă). Ce nu înțeleg este de ce Trooper vrea neapărat să fie peste tot, în condițiile în care pe ici, pe colo, se poate face lejer de râs. De exemplu, pe 13 mai, înainte de Malmsteen. Ceea ce am văzut pe scenă mi-a întrecut chiar și mie așteptările în materie de penibilitate românească, iar eu mă consider un vizionar când vine vorba de cât de jos se poate coborî în spațiul ăsta pe care-l populăm. Un recital anemic, neinspirat, fără chef, cu un nene care se plimba crăcănat printre colegii săi, uitând că are voce și că ar trebui să se folosească mai ales de ea, și cu un repertoriu care părea desprins din anii cincinalului în 3 ani și jumătate. De auzit s-a auzit mai prost decât s-ar auzi dacă l-aș înregistra pe Gigel Frone la duș, cântând din Marian Nistor, cât despre show în sine, dacă există cineva care a văzut așa ceva în seara aceea…să-mi spună și mie cine este dealer-ul lui, că poate vreau și eu ce fumează el.

Cu acest prilej vreau să fac un apel public. Dacă există un organizator care îi poate aduce pe Joe Bonamassa sau pe Bruce Springsteen în țară, vă rog, nu-i puneți pe Trooper înainte. La ambele concerte l-aș prefera chiar și pe Tudor Gheorghe, tot un fel de menestrel este și el, chiar dacă de sorginte pământeano-naționalistă. Vă mulțumesc.

Să trecem la Malmsteen.

Vă spun că este greu de povestit ceea ce am văzut pe scena Sălii Palatului. Concluzia generală este că pe scenă a urcat un dement care, printre sutele de gesturi cu care și-a aranjat părul, miile de teatralități cu care ne-a gratulat și atitudinea miserupistă și cumva toxică prin care a tratat anumite momente, ne-a demonstrat că a venit să facă mișto de noi. Vorbesc serios, în sensul pozitiv. Omul acela, din punct de vedere al tehnicii, abordării, lejerității de interpretare și talentului, nu este de pe planeta aceasta. Am văzut la București nume ca Vai, Satriani, Akkerman, MacAlpine sau Slash, am ascultat sute de chitariști, am văzut alte sute de concerte înregistrate, inclusiv cu Malmsteen și concluzia îmi este clară: Malmsteen nu face muzică, Malmsteen ESTE muzică. Iar dacă între el și Bach există o similitudine de nume, atunci aceasta există prin grația lui Dumnezeu, acela de care Yngwie ne-a amintit de atâtea ori prin semnele pe care le tot îndrepta către ceruri. Da, “Johan(n)” i-a fost hărăzit. Și să vezi în fața ta un om care face din chitară o simplă joacă…aproape că te umple de nervi. Malmsteen se joacă în compania chitarei sale asemenea jocului în nisip al celor mici. Notele sale sunt întrebările lor, acelea cărora nu știi cum să le răspunzi. Mirările celor mici sunt exact acele mirări pe care le ai când îl privești și te întrebi, deși știi ceva muzică, deși ai pus și tu mâna pe o chitară, “bă, cum p*** mea face asta?”. Să ne înțelegem. Există chitariști geniali. Vai este unul din ei, iar interpretările sale de la București sunt de primă clasă. Doar că el nu a fost, nu este și nu va fi Malmsteen. Iar între recitalul său, pigmentat de sesiuni de dans a la Barishnikov, și recitalul lui Malmsteen, pigmentat de un ego imens și de abruptul abordării…prefer întotdeauna varianta a doua. Ca să pricepeți și mai bine despre ce este vorba, da, sunt de acord, Goya și Delacroix sunt ai dracului de romantici, și abordarea lor este caldă și liniștitoare, doar că întotdeauna am să prefer să devorez trei linii de-ale lui Picasso sau nimicul din plinul oferit de fiecare operă a lui Dali.

Și acum să trecem la ce i se reproșează.

Băi, da, caracterul lui Malmsteen vorbește despre infatuare și egoism până la punctul la care ambele devin greu suportabile, ba chiar mizerabile. Dar, stați așa: asta este țara în care Măruță, Badea, Zăvoranu și Gâdea sunt vedete, nu? Asta este țara în care o adunătură de neinstruiți, inutili, penibili, cerșetori, atârnători și nespălați, adunați sub titulatura de “bloggeri”, sunt aproape zeificați, nu? Asta este țara lui Connect-R, Moga, Andra, Xonia, nu? Aș adăuga-o și pe Delia aici, na, a cântat cu Salam, dar nu sunt sigur dacă n-o să-mi sară-n cap o anume piariță care ne trimite, mai nou, pe adresa redacției, comunicate legate de o anumită trupă rock. Asta este țara lui Robin and The Backstabbers, acești limbrici muzicali care behăie a jale pentru corporatiști, și din a căror muzică de aoleu nu știu ce să desprind a fi mai grav: ca item uman, să nu fii capabil să-ți determini sexualitatea sau, după ce ți-ai determinat-o, să nu fii capabil să găsești vaselină de calitate? Asta este țara unde organizatorii de evenimente de sorginte rock se canibalizează unii pe alții, inclusiv prin intermediul jurnaliștilor aserviți? Țara aia unde organizatorii mint jurnaliștii în numele management-ului trupei pe care o aduc la București, adică mint în numele partenerului de afaceri? Țara aia unde trupele se mănâncă între ele și nu scapă vreo ocazie de a duce vorba dintr-o parte în alta?

Și aici, în țara asta, vă simțiți aiurea pentru că Malmsteen este omul care a venit să vă spună că toată lumea este o neica nimeni și că lui i se rupe de asta? Și aici vă simțiți deranjați de faptul că ăsta urcă pe scenă și că din scârba aia pe care i-o reproșați, chestie pe care nu ați făcut-o și cu bubele, mucegaiurile și noroiurile lui Arghezi, vă spune că este cel mai bun? Păi, asta a și fost, asta și este, fie și prin simpla prismă a faptului că nu vă ia în seamă. Nu are de ce, până la urmă. Cine doreați să fie, ăla de nu știe foarte bine, nici după 30 de ani, intro-ul de la Floare de iris? Nu, ăsta era Malmsteen.

Ceea ce a făcut Yngwie pe acea scenă a fost să spună că el nu este nimeni. Un orișicare. Într-o lume în care a spune cine ești te condamnă la moarte socială, Malmsteen redefinește lucrurile de ani de zile și păstrează pentru el ceea ce este mai important: sinele. Acel sine uneori penibil, uneori angoasant, redundant și chiar vomitiv, dar acel sine care te păstrează pe tine, al tău, așa cum și Liiceanu afirma că jurnalul său ținut timp de 1 an l-a redat pe el, însuși. Lucruri grele. În general, necunoscute pentru români. Românii nu se pot raporta la ei.

Trec acum la incident. O creatură de sorginte blondă-creață l-a filmat pe maestru când nu trebuia să facă asta. Și aici totul pleacă tot de la atitudinea noastră, a românilor. Yngwie a impus niște reguli. Așa se face, așa vrea el. Dacă ești normal la cap, i le respecți. Dacă nu, ăla vrea să plece de pe scenă dacă nu pleci tu din fața ei, face semne că întrerupe concertul, iar paza te scoate din zonă, din nefericire fără să te pocnească. Individa aia a stat la două rânduri în spatele meu, după ce a fost adusă acolo de băieții ăia cu mușchi mari. Se cunoștea cu un nene în evidentă stare bahică, unul care tot striga “manele” și “Salam”, după care a acceptat să ducă la bot o sticlă de Neumarkt din care deja mai băuseră vreo trei personaje. Cum au intrat ei cu pet-ul ăla acolo, habar nu am, dar apreciez că ea era gata să o ia de la toți. Sticla, da? Rezultatul este că Yngwie a plecat cu 20 de minute mai repede față de programul anunțat public, scurtând unele piese și fiind vizibil deranjat de incident. Mulțumiți-i doamnei și urați-i doar de bine.

După asta a început goana după tâmpiții care priveau scena prin ecranul telefonului sau al tabletei. De preferat făcând poze cu blitz, că na, de la comuna natală la smartphone și lanț la budă nu trebuie să existe neapărat o evoluție. Am mai scris despre asta, am spus că a sta cu telefonul sus pe toată perioada concertului este un lucru mizer și lipsit de respect, dar să fim serioși, respect și România nu sunt doi termeni compatibili. S-au calmat cumva. Cumva. Nu avem de ce să ne facem speranțe: vor reacționa mereu la fel, având senzația că un concert insert your artist name here este cam același lucru cu nunta din satul lor ordinar, la care prestează trupa locală de bețivi amatori.

Așa că Malmsteen a venit la București și a predat o lecție despre cum este să fii conștient că ești tu. Nu vom înțelege multe din asta, noi nu luăm lecții, noi suntem ăia care, așa cum spunea Funar, am construit piramidele. Sunt complet de acord, așa am făcut, Funar are dreptate, egiptenii aveau și ei nevoie de mână de lucru ieftină.

Mai departe, maestrul, așa cum i-au spus toți cei din trupă, a venit, a cântat, și-a făcut numărul…și a plecat. Noi vom rămâne cu Trooper.

De altfel, asta este și cam tot ce merităm.

Să ne auzim cu bine de la următoarea cântare.

Sau nu.

About BogDan

Sunt un geniu. Egocentric, infernal și răsfățat. Sunt contestat și contestabil. Nu servesc meniuri din palmă și aștern în cuvinte strict ceea ce simt. Urăsc ipocrizia. Nu sunt tolerant și corect politic. Nu-mi iubesc țara. Cel mai important, dresez nervurile răsucite ale frazei.

16 comments

  1. Înțeleg de ce îi iei apărarea lui Malmsteen, nici tu nu îți respecți publicul. Diferența este că pe el îl va mai îndura lumea pentru că are ce oferi, dar pe tine nu știu câți te vor mai citi… Să crezi că ai dreptul sa fi mârlan doar pentru că ești talentat denotă frustrări provinciale de adolescent abuzat. Îl voi aplauda și asculta pe Malmsteen probabil pentru totdeauna dar tot mă va enerva pentru că este nesimțit. Bunul simț și talentul nu e același lucru și trebuie să învățăm sa facem diferența.
    Cât despre Trooper… serios?! “De gustibus non est disputandum”. Încă odată ai dovedit că nu-ți respecți cititorii.

    • Culmea, nu i-am luat apărarea lui Malmsteen, am încercat doar să explic mecanica gestului.
      Știi, problema este că acolo, afară, nu sunt toți egali, așa cum se vor românii încă de pe vremea comunismului. Chiar nu sunt, în ciuda imaginii. Și din punctul ăsta de vedere te înțeleg: el nu a sosit să pupe pe nimeni în cur, chiar dacă provii dintr-o rasă superioară, el a venit să fie pupat în cur.
      Se mai întâmplă și așa, să vină unii și să ne explice faptul că suntem nimeni. Cu noi se întâmplă chiar zi de zi :)

  2. Bravo!!!!

  3. Bravo. O cronica buna, realista.

    • De fapt este mai mult amară. Dar dacă ți-a plăcut, atunci este bine. Învățăm oricum și din bine, și din rău.

  4. O cronică obiectivă şi inteligent scrisă. Chiar mi-a plăcut…

    P.S. Un nesusţinut al posturilor de radio: https://www.youtube.com/watch?v=mU81zcdePAU&index=1&list=PLJsN4AVWfkV_2k2dY3_TGBChF1uyoSMCl

    • Dacă acestea sunt gândurile, vă mulțumim mult pentru ele. Cât despre susținerea mediei, am avea multe de spus. Noi personal vă așteptăm oricând, cu mare plăcere :)

  5. Imi place agresivitatea limbajului tau.N-am auzit de tine pana acum dar ai cuvintele la tine si nu e rau deloc!Iti voi urmari postarile.Succes cu minte deschisa!

  6. Mi se pare foarte corect ce ai scris.Sunt perfect de acord.Bravo.

  7. Foarte bun articolul! Bucata cu trupar e bestiala, ma bucur ca mai exista oameni cu destula decenta muzica, care au curajul sa zica lucrurilor pe nume. Cel mai trist e ca la trupa asta mediocra si penibila, se inghesuie toti prostii , asta mie mi spune multe!

  8. Eu tot nu am inteles ce facea baiatul acela cu mopul pe scena.

    • Cred că era o doamnă și cred că ștergea podeaua de condensul generat de nebunia lui Malmsteen cu aburul :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

BIGTheme.net • Free Website Templates - Downlaod Full Themes